Meserie și Greșală

Am fost ieri în vizită la foștii mei colegi de muncă și nu sunt sigură că s-au prins că nu mai lucrez acolo.

Meserie e bine, își continuă alfabetizarea, dar e greu să faci asta când ai 100 de ani. Din câte îmi dau seama, a ajuns la litera P și exersează multe cuvinte care încep cu ea. În rest, a ajuns tot răvășit la muncă, mai târziu decât mine care, repet, nu mai lucrez acolo.

Băiatu’ ăla se dădea răcit pe acolo ca să stea în curte la soare, iar când mai intra în birou se făcea că fix când am venit eu se stricase laptopul pe care am lucrat și îl “repara”. Adică îi tot dădea restart și de fiecare dată era surprins că “Uite, tot nu merge!”. Halal IT-ist!

Doamna directoare era veselă și ne-a organizat pe toți să ne adunăm cu mic cu mare să mergem într-o seară la un concert și să bem o bere în interes de serviciu. Nici ea nu cred că știe că nu mai lucrez acolo…

Praștie era cam supărățică pentru că pățise un mic incident cu mașina (fără victime), așa că pe ea o voi scuti de răutățile mele azi. Chiar dacă, așa supărățică cum era, a ținut să îmi amintească de o eczemă pe care am avut-o pe mână și pe care ea a botezat-o Shroomy!

Studenta (cea de care încă nu apucasem să vă povestesc pentru că era cam mutulică la început și nu îmi oferea niciun fel de material) era mai guralivă acum așa că, normal, am tras concluzia că înainte nu vorbea pentru că îi era frică de mine! Foarte bine.

Oana nouă, adică fata care stă pe scaunul meu, a preluat și câteva din sarcinile pe care le aveam eu anti-colegi. Râde de ei, le dă de mâncare, îi ține sub bici și îi tachinează. Sunt mândră. Atâta că nu înțeleg de ce mi-a stricat calculatorul.

Iar Greșală… Greșală chiar n-a înțeles că nu mai lucrez acolo. Mi-a scris de dinainte să ajung ce vrea să mănânce, apoi m-a hărțuit până am dat comandă de pe telefonul meu, deși la plecare îi lăsasem bilețel cu conturile mele de mâncare și denumirile felurilor pe care i le comandam cu extra toppinguri și maioneză. Evident că n-a fost în stare să ia ce trebuie. Și tot repeta niște cuvinte care mie îmi sunt complet străine:

“Ne vedem mâine la program!”

Cu drag,

Foame, zisă și Stix.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s