Despre alcool, cu Oana Teodora

Nu a ajutat niciodată faptul că tatăl meu m-a învățat cu insistență să beau șampanie și rose. Ba da, ce vorbesc? A ajutat.

A ajutat și faptul că aveam mereu cămara plină cu sticle.

A ajutat și anul acela petrecut la masterat în Anglia unde în cluburi toată lumea îmi oferea de băut și eu refuzam, dar ei nu mă auzeau.

A ajutat și Franța, așa, în general.

Aș fi vrut să ajute și America, însă acolo am reușit să beau doar ilegal pe Broadway și acasă pentru că am fost doar când eram minoră și oricum n-aș fi înțeles eu mare lucru.

Și Livada Poștei din Brașov unde ne adunam cu toții să bem bere la pet.

A ajutat și ieșitul meu constant și obsesiv în oraș unde beam Șurubelnițe cu naiba știe ce în ele și sticle de Becks în Paris Panam.

Au ajutat și școlile de vară începute la 16 ani când dansam pe masă în barul australian din Montpellier sau în cartierul latin din Paris de care acum mă feresc ca de muncă.

A ajutat și mutatul în București ca să explorez băutul dezorganizat și să îl epuizez pentru ca acum să am cu totul altă relație cu alcoolul, cu locurile în care se servește, oamenii care îl servesc și felul în care îl servesc.

Apogeul a fost, însă, la Charlie’s în Cluj unde am stat câteva ore atârnată de bar uitându-mă cu atâta ochii la ce fac oamenii ăia în pahare. Și ce pahare frumoase!

Apoi am început să caut să retrăiesc experiența de acolo în barurile din București și am găsit o parte din ea la Flair Angel, dar la o scală mai mică și mai intimă.

Momentan sunt într-o relație cu ginul tonic și sunt fata aia enervantă care se agață de bar și țipă în urechea barmanului exact cum ar vrea să fie acel gin tonic. Exceptând serile în care merg la Apollo111 unde deja știe toată lumea ce o să cer. Și cam cât. Nu beau mult, mama, promit! Ah și Gin & Pepper de la Shift/Alt Shift. Mmmm.

Uneori explorez ginul și acasă și iese din ce în ce mai minunat, însă n-are tocmai același gust când îl bei pe canapea în pijama cu părul prins în moț și câinele în brațe. Ginul tonic are nevoie de oameni în jur. Dar asta cred că e valabil pentru orice băutură. Poate mai puțin pentru spirt.

Însă pe lângă gustul cocktailurilor, long drinkurilor și vinurilor pe care le beau (și ocazionala Corona la Control), când ies caut să mă îmbăt cu pasiunea oamenilor din spatele barului – când aceasta există, evident. Când ea nu există, se simte și în pahar.

Cred că pasiunea oamenilor a fost cea care a ajutat cel mai mult să trec de la a bea alcool prost la care oricum nu eram atentă la a ști la care barman să comand pentru că el/ea îmi face exact ce îmi doresc eu în pahar.

Ah, și sunt mereu în căutare de locuri noi, bien sur, așa că aștept sugestii!

Later edit – Reacția mamei mele:
Ce frumos ai scris despre alcool! Incep sa il privesc cu alti ochi, mai ingaduitori.💝💝💝

Urmărește-mă pe Facebook aici.

Advertisements

3 Comments

    1. Am fost si la Fix, da, am uitat sa il mentionez, aveau in meniul pentru Februarie un gin tonic foarte bun! Nu stiu daca au schimbat meniul, trebuie sa revin. Dar merg mai des la Apollo care e in aceeasi cladire ca m-am apropiat eu de oamenii care lucreaza acolo. Si la The Urbanist am baut un gin cu piper rosu mai demult, dar nu imi mai amintesc gustul, trebuie sa il incerc iar chiar daca e in Centrul Vechi de care ma cam feresc 😄 Multumesc!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s