- Free delivery on orders over 300 lei
De câteva zile mă găsesc scrollând în gol și gândindu-mă că m-am super plictisit de Facebook. Adică efectiv nu mă mai interesează ce fac oamenii din internet, ce păreri au și ce au mâncat ieri la prânz la all inclusive. Adică nu că nu sunt eu de acord cu ce fac ei sau ce zic, ci pur și simplu nu mă interesează. Nu știu de când simt asta că abia de curând m-a izbit această constatare, dar chiar m-a izbit. M-am plictisit de Facebook și coalițiile lui, pseudo-activismul ăsta de i-a lovit până și pe cei mai retrași oameni, de păreri, poze fictive în care toată lumea se preface că e ok și, mai ales, de reflexul ăsta pe care l-am dobândit de a da cu degețelul pe ecran la nesfârșit când nu știu la ce să mă gândesc.
De fapt, cred că m-am plictisit de toată ficțiunea asta în care ne complăcem (nici nu știam că așa se zice până nu m-a corectat Word-ul!). M-am întâlnit zilele trecute cu sora mea și prietena noastră de la grădi care ne povestea că ea a renunțat acum câțiva ani la Facebook pentru că a șocat-o faptul că părea că toată lumea e ok și când se întâlnea live cu prietenii ei constata că nu erau ok. Așa că a decis să se îndepărteze de această mască pe care o poartă oamenii alegând să nu mai fie complice la ea. Ceea ce chiar are sens. Bien sur, odată cu părăsirea internetului a constatat și că dacă nu mai ești pe Facebook oamenii uită că exiști, că e ziua ta, că faci și tu poze și mergi în vacanțe și că, în general, viața reușește să meargă înainte. Cine ar fi crezut? Folosește în continuare Whatsapp unde poate chiar să trimită poze oamenilor pe care îi interesează cu adevărat de viața ei și o duce bine.
A nu se înțelege că îmi iau jucăriile și plec de pe Facebook pentru că eu sunt mai bună și mai deșteaptă și mai autentică decât toată lumea, zic și eu aici ce gândesc, dar încă nu am decis ce o să fac cu această constatare. Cred că o să fac un exercițiu să dau mai puțin scroll pe Facebook și mai mult pe site-uri care mă interesează. Sau poate, cine știe, o să ies din casă! Vom vedea.
Acum, știu că poți să îți filtrezi News Feed-ul și să selectezi ce vrei să îți apară, dar și pentru a da hide post, hide all posts, unfollow, unfriend, log out, close all tabs, move to the woods trebuie să procesezi foarte multe informații irelevante pentru tine și să iei o decizie la fiecare post, fiecare persoană virtuală, fiecare blogger care îți recomandă să cumperi produsele de la o anumită companie doar pentru că acea companie a decis să îl/o plătească, fiecare reclamă, fiecare pagină sugerată și, în principiu, fiecare mizerie pe care a decis internetul să ți-o arunce la ușă, pe canapea, în pat, în duș, în oraș, lângă oraș, la mare, la soare, fetițele sunt goale și nu vor să interacționeze cu oamenii din jur și nici nu știu de ce au mai ieșit din casă dacă nu vor să fie prezente.
Pe de-o parte, Facebook-ul poate fi o sursă de inspirație, dar, pe de altă parte, acesta poate fi o mare sursă de depresie. Și Instagram-ul la fel. Mai ales Instagram-ul! Eu nu arăt ca oamenii de pe Instagram. De fapt, nu arăt nici măcar ca pozele mele de pe Instagram. Nu ies pe stradă cu filtre puse pe față, cu vignette, blur, luminozitate, contrast, saturație, culori reci sau culori calde aranjate frumos ca să mă flatez singură, ies pe stradă cu câinele în lesă care mă trage și își bate joc de mine, părul ud și, foarte frecvent, bluza de pijama pentru că mi-a fost lene și oricum nimănui nu îi pasă. Și asta e ok.
Ce mi se pare cel mai trist este că de pe Facebook poți să invadezi viețile oamenilor fără ca ei să își dea seama că faci asta. Că poți să vezi când se ceartă cu prietena pentru că de câteva zile nu i-a mai dat like la nimic, poți să vezi dacă e la muncă sau nu, dacă e mahmur, dacă e în țară, dacă își neglijează copilul, dacă înșală, dacă îi place de cineva și foarte multe informații pe care ar trebui să le deții doar dacă ești apropiat cu omul respectiv și te scoate la bere să îți povestească ție pentru că în tine are încredere și cu tine se simte confortabil.
Sunt curioasă ce o să fac cu toată această înțelepciune dobândită peste noapte pentru că așa sunt eu, genială și atotcunoscătoare ca noi toți oamenii de pe internet, de altfel, dar cred că o să mă concentrez pe a avea mai multă grijă de creierașul meu și cu ce se hrănește el.
Să ciocnim pentru mine!
