img_3303
oana-teodora

oana-teodora

Despre mine și călătoria mea incredibilă

Nu, nu am ajuns încă în California, dar mai e puțin.
Mi-am petrecut săptămâna cu prietena mea cea mai bună care s-a mutat în Anglia acum vreo 3 ani și de atunci nu mai suntem prietene pentru că a devenit mai bună decât toată lumea pentru că a plecat din România și voi tot în România, tot săraci?

Glumesc, e la fel. De fapt, nu e la fel, e chiar mai amuzantă și mai plină de viață decât era înainte să plece pentru că și-a găsit liniștea. Asta nu înseamnă că liniștea tuturor e în Anglia așa că nu mergeți acolo să o căutați și după să veniți să mă înjurați pe mine sub geam. E liniștea ei, realitatea ei și povestea ei care a dus-o și o menține acolo. Gura! (Și nu, mama, asta nu înseamnă că mă mut și eu în Anglia, poți să mă lași în continuare să mă joc cu ea că nu e o influență proastă asupra mea, eu vreau mai degrabă să mă mut în Australia sau în State, stai liniștită!)

Așa.

Ne-am petrecut săptămâna depănând amintiri despre cât de nesigure pe noi eram în anul acela pe care l-am petrecut împreună în Brașov după ce m-am întors eu din Anglia de la primul masterat, am râs și am băut ginuri tonice cu castravete, am făcut o excursie nebună până la Brașov cu 80km/h (woah!) și câinele în brațe unde am stat puțin cu mamele noastre separat să ne cumpere pijamale de la mall, am ieșit la vreo 3 ginuri și ne-am întors la București să stăm în noile pijamale, să mâncăm și să ne întrebăm reciproc „Dar tu ce vrei să facem?” și „Ți-e foame? Ce vrei să mănânci?”

„Nu știu, tu?”

Acum că a plecat și s-a dus direct din club la aeroport, am timp să reflectez la ce s-a schimbat. Suntem la fel de apropiate deși circumstanțele ne-au făcut să ne batem joc una de alta mai rar, însă suntem amândouă mai senine la cap. Ea a reușit să își facă prieteni noi (fără ajutorul meu!!), iar eu am reușit să mă tratez cu mai mult respect față de acum 4 ani. Asta înseamnă că îmi dau mai multă atenție, iar deciziile pe care le iau sunt ca să mă impresionez pe mine, nu pe alții.

Nu mă mai folosesc de haine pentru a mă pune în valoare, ci le folosesc ca înveliș (negru) pentru atunci când nu se cade social să stau în pijama. Nu îmi mai pierd nopțile și timpul în general cu oameni cu care nu sunt compatibilă, nu mai țin cont de păreri pe care nu le-am invitat eu în viața mea și îmi dau timp să mă explorez pe mine așa cum sunt. Și ghiciți ce! Sunt chiar ok eu așa. Cu mici excepții pe care le pot atribui aproape tot timpul hormonilor.

Mă simt mai înțeleaptă după vizita Andreei (da, pe toate prietenele mele le cheamă Andreea sau Andra), mai bună decât toată lumea (evident) și mă bucur foarte mult că am putut să o văd așa veselă și încântată de viața ei „de dincolo”.

 

De fapt, ce vreau eu să zic este că am crescut amândouă de la rochițele scurte cu care ne fâțâiam prin oraș pentru că ni se părea că asta e tot ce avem de arătat (ceea ce e foarte trist) la două semi-adulte semi-funcționale împăcate cu ceea ce trăim și cu o viziune asupra vieții mult mai sănătoasă (ceea ce e foarte bine).

 

Thank you, come again!

Vă las aici o poză de pe vremea când încă aveam telefoane care nu știau să facă poze de la Revelionul pe care l-am făcut doar noi două la mine în bucătărie ascultând „Cine e grăsuța mea?”.

 

PS: Scuze, nu te supăra, Andreea, psssst, psst, poți să îmi scoți puțin cuțitul ăsta pe care mi l-ai înfipt în spate? Merci.

 

 

Mă găsiți pe Facebook aici când nu sunt hormonală.

holiday

The Oana Teodora “team” will be away in New York biting from the Big Apple (Gosh, I’m such a nerd!),

therefore all orders placed between 10 and 27 March will be processed from 28 March onwards after “we” get back. Treat yourself too, you deserve it!