Poveștiri din San Francisco unu

! Atenție, limbaj în romgleză pentru că deja nu mai știu română.

Ziceam pe Facebook că mi-am găsit idolul în viață – o doamnă în vârstă stătea singură la masă într-un restaurant ca ăla din Seinfeld sau Dead Like Me sau orice film/serial american în care sunt oameni care mănâncă și bea un pahar de vin roșu și face integrame. #țeluri Eram într-un loc care se numește Hard Knox Cafe care servește Southern soul food – adică mâncare din aia pentru sufletul tău grasă și frumoasă ca în Sud. Toată atmosfera de acolo e făcută așa să fii cât mai relaxat în timp ce te îngrași, iar oamenii care lucrează acolo mai au puțin și îți dau un hug în timp ce te servesc. Mergea și un hug lângă corn muffinsurile călduțe făcute de ei atunci și monstruozitatea de omletă cu legume și hash browns pe care am încercat să o mănânc. M-a întrebat doamna care mă servea dacă sunt bine, dacă îmi mai dorește suflețelul ceva, dacă îmi place mâncarea pe un ton extrem de cald de parcă eram rude din ălea care chiar se plăceau. A văzut la sfârșit că nu am reușit să termin tot din farfurie pentru că eu sunt fun-sized și nu reușesc să mănânc porțiile ăstea imense de aici și m-a întrebat dacă vreau să îmi pună ce mi-a rămas la pachet, dar i-am zis că nu pentru că o să mă plimb toată ziua și nu pot să o car după mine. Apoi m-a întrebat dacă vreau să îmi pună Cola într-un pahar de to-go să am ce să beau pe drum cât mă plimb, iar eu i-am zis da imaginându-mi că o să îmi toarne ce mi-a rămas în alt pahar și când s-a întors mi-a dat un pahar nou-nouț cu Cola proaspăt mulsă de la dozator și am râs de mine pe interior. Thank you, have a great day. You too, honey!

Îmi vărsa ea mie Cola aia cu gheața topită în ea, cum am putut să cred asta?

img_4455

Nu e o poză prea reușită pentru că foame. But soul food, definitely.

Îmi tot zic că e ok, nu o să mă îngraș cu mâncarea asta pentru că mă mișc foarte mult aici cu toate dealurile lor, să le ia naiba de dealuri, numa dealuri, dealuri, dealuri, am febră musculară la mușchi care nici nu știam că se mișcă în timpul mersului. Plus că dacă cauți ceva pe hartă pare aproape și când dai acolo să îți calculeze traseul faci 2 ore pe jos pentru 2 cm de hartă.

Am plecat de la Hard Knox Cafe mândră de paharul meu de Cola și mă gândeam ce buni sunt americanii ăștia la customer care și hospitality și sales, când văd pe drum un autobuz care nu reușea să oprească fix în stație din cauză că erau mașini la semafor. În stație era o gașcă de copilași cu ghiozdanele în spate, șoferul îi vede și începe să cânte din claxon să îi cheme spre el. Nu știu cum să reproduc în scris ce cânta, dar hai că încerc: T-Târâ-T-T   T-T! Copiii ăia l-au observat, au început să se * pe ei de râs și au luat-o la goană către autobuz, erau super mici, îmi ajungeau până la bărbie și dădeau ei din piciorușele ălea scurte și cu ghiozdanele fluturânde, au înconjurat-o pe o tanti care murea și ea de râs, șoferul le cânta în continuare, a durat ceva până au alergat ei ăia 5 metri, îmi venea să mă tăvălesc pe jos. Super drăguț, am murit.

img_4458

Mi-am continuat traseul pe nenorocitele ălea de dealuri cu scopul de a ajunge la Sutro Baths care sunt niște ruine ale unor băi care au ars. Un fel de Băile Herculane, dar la Oceanul Pacific. Zona este înconjurată de parcuri și stânci și poteci printre copaci unde oamenii fac hiking de diferite dificultăți care sunt semnalizate înainte să te înhami la drum, își lasă bicicletele sus nelegate, nepăzite și merg să se plimbe așa de nebuni.

img_4456

Nu știu de ce, dar am încercat să caut cu privirea mucuri de țigară pe jos prin parc ca să mă enervez, dar nu am văzut absolut niciunul. Ce-i drept, orașul nu e foarte curat, mai ales pe bulevardul care mă duce pe mine spre downtown, dar zonele ăstea verzi sunt impecabile. Doing something right.  Oricum, am văzut foarte puțini oameni care fumează aici pentru că California are niște legi foarte stricte cu privire la fumat (ai voie doar dacă ai peste 21 de ani, la cel puțin 7 metri de ferestre funcționale, n-ai voie pe terase, etc.), dar am simțit miros de iarbă (probabil medicinală) pe străzi.

Vă las aici niște poze că pozele fac cât o mie de cuvinte.

Pe plajă era un eveniment cu mulți căței mici, lătrau ăia de mama focului, făceau paradă, se rostogoleau, n-am înțeles.

Sunt valuri foarte mari, le-am filmat, le vedeți aici:

 

În drum spre casă am intrat într-un fel de supermarket-outlet pentru că doar asta e în zonă, dar nu mi-am luat mare lucru pentru că totul se vinde în cantități industriale, eu sunt o mână de om, n-am nevoie de 50 de suluri de hârtie igienică. Dacă n-ai mașină ești forțat să faci sport sau să mergi cu autobuzul dacă îl înțelegi și nu ești claustrofob ca mine sau cu Uber/Lyft când nu e surcharge de îți vine să te urci pe pereți sau să te stabilești în locul în care ai rămas, mi-am trântit (fără să vreau) coșul pe niște degete de la picior și am șchiopătat cu punga în brațe vreo 10 blocks. Așa îmi trebuie.

 

Mă găsiți pe Facebook aici în California.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s