Ghid de plecat din România unu

Nu de tot. Sau poate de tot, cine știe cât or mai dura protestele ăstea și cauzele lor. Oricum, și dacă pleci de tot și și dacă alegi să rămâi în continuare, cineva se va găsi să te judece pentru alegerea ta. Așa că poți să faci ce vrei, oricum ești nașpa.

Așa, experiența mea de plecat din țară cu orice ocazie care s-a ivit m-a învățat niște mici trucuri pe care le aplic sau încerc să le aplic de fiecare dată când pot. Nu zic că li se potrivesc oricui așa cum nici crema mea de la Clinique nu i se potrivește oricui sau fondul meu de ten de la Hourglass, dar poate folosesc cumva drept exemplu – fie el și exemplu de „Așa nu!”.

Înainte de călătorie

Alege dacă vrei să mergi într-un loc în care merge toată lumea și în care o să vezi mai mulți turiști (români) decât localnici în oferta ta ultra-all-inclusive în care nu vei face decât să îți transferi obiceiurile de acasă într-un loc nou (sau poate nu nou, dar într-un loc în care cu siguranță nu locuiești). Dacă ție îți e mai confortabil să nu guști cu adevărat cultura locală, atunci ultra-all-inclusive e ceea ce ți se potrivește. Mă rog, poate vorbesc prostii pentru că nu am fost niciodată într-o excursie organizată astfel, dar aud povești, văd aceleași poze de o mie de ori pe Facebook, e frumos în Turcia la mare sau în Grecia sau în Bulgaria, nu am ce zice. Mai ales cu toate filtrele ălea pentru contrast și saturație. Mai vreau.

Sunt rea, nu dați în mine că am și motiv.

Călătoritul pentru mine e o activitate foarte personală și nu cred că există vreo mănușă care să cuprindă pe toată lumea, de aceea cred că plecatul oriunde trebuie să fie congruent cu personalitatea fiecăruia – în măsura resurselor disponibile, evident. Am fost plecată mult și bine și foarte frecvent singură și cred că dacă plecam organizat cu vreo agenție de turism sau vreun grup pe care nu îl cunoșteam, experiențele mele erau foarte diferite și, inevitabil, ar fi fost filtrate prin prisma grupului cu care călătoream.

 

„Eu vreau să mănânc acolo”, „Trebuie să ne trezim la ora x să ne vedem cu toată lumea”, „Ne cazăm la hotelul Y despre care nu știm nimic, dar așa era oferta”, „Mergem la muzeul Z care nu ne interesează în mod deosebit, dar așa se face în excursii, trebuie să bifăm toate obiectivele turistice pe care le-am văzut noi pe internet că altfel am mers degeaba acolo chiar dacă la noi acasă nu mergem niciodată la muzeu sau la catedrală sau la fântână să ne uităm la ea, o fi ea frumoasă, dar ce să caut, domnule, la fântână în București, doar n-am înnebunit!”.

 

Ok, m-a luat valul.

 

De fapt, ce voiam eu să zic e că eu, înainte să planific o călătorie propriu-zis, mă uit care e cea mai bună perioadă să vizitezi un anumit loc. De exemplu, nu te duce în Noiembrie în Rusia pentru că o să mori de frig (vă zic eu), nu te duce în August în Orlando pentru că o să mori de cald și o să te sufoci de la umiditate (vă zic eu), nu te duce în Septembrie în Paris pentru că o să plouă întruna și nu o să ai chef să faci nimic și tot așa. Du-te în Decembrie în Australia pentru că atunci e vară acolo, du-te în Noiembrie în California pentru că atunci e ca primăvara acolo (dar ia-ți, totuși, un palton la tine dacă mergi în San Francisco) și, în principiu, urmărește pe internet cam care sunt temperaturile și precipitațiile medii pe lună în locul pe care vrei să îl vizitezi și alege perioada cu temperatura care îți place ție cel mai mult. Poate ție îți place să te plimbi pe caniculă și pielea ta nu se arde dacă stai prea aproape de geam vara în casă, ce știu eu?

 

Un alt aspect care pentru mine este foarte important, dar care mă mai face să o dau în bară din când în când este cartierul în care mă cazez. Pentru că merg foarte des singură în străinătățuri, e foarte important să fiu și să mă simt cât mai în siguranță unde stau. De exemplu, e mai bine să stai în San Francisco într-un cartier în care stau familii, chiar dacă nu arată cine știe cum, decât să stai în Hollywood în LA unde se împușcă oamenii pe stradă. E mai bine să stai în Downtown în Sydney decât în St. Kilda unde vezi oamenii cum se injectează pe stradă, dar nu îți recomand să stai în Downtown nicăieri în California. Ăstea sunt doar niște exemple recente, dar poți să cauți pe Google care sunt cartierele sigure în orașul pe care plănuiești să îl vizitezi, care sunt mijloacele de transport în comun sau cât de scump e taxiul sau Uberul sau cât te costă să închirezi mașină și așa mai departe și de acolo poți să începi să decizi unde să te cazezi. E extrem de neplăcut, mai ales dacă ești paranoic ca mine, să fii cazat într-o zonă periculoasă și să îți fie frică să te întorci seara acasă sau să mergi până la supermarket sau să pleci pe jos de acasă sau să stai să aștepți Uberul în față. Siguranța ta este extrem de importantă, mai ales când călătorești, pentru că ești singur pe lume în altă țară. Sau cu puțini oameni care probabil sunt la fel de amețiți ca tine. De la vin, nu neapărat în general. Doar suntem în vacanță, bem și noi un păhărel, ce mama naibii?! Din Europa, în ziua de azi, e mai simplu să te întorci repede acasă dacă se întâmplă ceva – poți găsi pe cineva să îți ia un bilet low cost spre casă, dar dacă te duci de nebun ca mine pe alte continente cu diferențe de fus orar foarte mari, când pățești tu ceva, cel mai probabil cunoscuții tăi de acasă dorm sau deja și-au pus telefonul pe Sleep Mode în timp ce se uită pe Youtube la tutoriale despre cum să te speli pe cap la lighean sau pe Netflix că HBO Go iar nu merge și va dura până se vor prinde că ai pățit ceva și nu va fi la fel de ușor și de ieftin să te aducă de acolo înapoi acasă. Ah, apropo de asta, un sfat foarte important pe care mi l-a dat tatăl meu de când eram foarte mică: să nu îți ții toți banii în același loc. Nici cei cash (eu îmi iau mereu bani cash la mine, pe unii îi țin ziua cu mine plimbându-mă, evident, nu foarte mulți, iar pe restul îi ascund în vreo două locuri în cameră și în bagaj), dar nici cei din cont (îi țin pe vreo două carduri în cazul în care îmi fură cineva un card, să am bani de rezervă pe celălalt card sau să am mereu încă un card pe care să îmi poată transfera cineva alți bani până rezolv eu cu cardul furat).

 

Scuze, au fost niște fraze foarte lungi, te mai las să o citești o dată.

 

Așa.

Un alt aspect foarte important când îți alegi locul de cazare este și distanța pe care va trebui să o parcurgi de unde stai până la zona unde sunt cele mai multe obiective care te interesează. Nu o să vrei să petreci foarte mult pe drum în autobuz sau Uber sau metrou în fiecare zi. Evident, e foarte ușor să fii transportat în timp ce stai în fund și caști ochii la case și la oameni și la cum se îmbracă ei, dar după ce faci același drum de vreo 2-3 ori deja nu mai are farmec. Apropo de plimbat în fund, eu mereu când ajung într-un oraș nou și mare, îmi iau bilet la câte un Car Rouge din ăla penibil pentru turiști (Car Rouge se numesc autobuzele supraetajate din Paris, dar care se găsesc cam în orice oraș mare, a se nota că cel din Brașov a fost cumpărat ca apoi să își dea autoritățile seama că nu încape pe sub Poarta Schei, dar mă rog). Autobuzele ăstea sunt bune pentru că te plimbă pe la cele mai vizitate obiective turistice din orașul respectiv ca să îți faci o idee despre ce te interesează pe tine cel mai mult.

Vă las aici în suspans deocamdată că am scris destul, dar voi reveni în viitorul apropiat (de va fi interes) cu alte sfaturi utile și inutile despre cum să călătorești, dar și despre cum să pleci de tot. Adică, to be continued, cum zice românul.

 

De mă veți căuta, mă veți găsi pe profil sau pe pagină.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s