Reguli de conduită pe tarla

Dacă stai foarte aproape de cineva, nu arunca cu ochiul în telefonul ei/lui. E urât, nu vezi contextul discuțiilor și poate tocmai și-a trimis o poză neortodoxă cu cineva și chiar nu ai de ce să vezi așa ceva. Țață mică ce ești!

Nu te duce spontan la cineva acasă decât dacă sunteți amândoi la nivelul în care sunteți amândoi/două confortabili/e să vă vedeți în pijamalele ălea îngălbenite, pătate și uzate. Știm cu toții că pijamalele frumoase de la Oysho sunt doar de ocazie. Nimeni nu poartă Agent Provocateur când bagă spaghete ca spartul pe canapea sub păturică la Friends. Nici măcar eu! Glumesc, n-am bani de așa ceva. Adică n-am de ce să dau bani pe așa ceva. Videochat-ul e la cealaltă scară.

Decât să dai cu seen, mai bine nu intri pe mesaj. Dacă tu te enervezi când îți dă cineva cu seen, nu da nici tu. Fii om mare și spune-i omului că ai treabă, nu ești de acord, te deranjează, te mănâncă, nu mai vrei să fiți împreună, ești într-o relație cu singurătatea și e posesivă, ți-e rău, ți-e orice, numai nu fi de… nesimțit că nu-i frumos!

Dar dacă chiar nu înțelege, dă-i cu seen. Mama lui de prost! Sau proastă, să nu excludem pe nimenea.

Când chemi Uber sau taxi sau limuzină sau elicopter sau tuk tuk sau titicar sau pe Gicu să te ieie, nu îl chema până nu ești absolut pregătit/ă să ieși din casă. Unu: încurci circulația. Doi: faci omul să aștepte. Nu doar timpul tău e prețios. Pune-ți geaca și cravata și chilotul și borseta pe tine și cheamă-l după.

Doar pentru că te servește la masă/chioșc/Mega/bar/cantină/raion/restaurant/hotel/motel/cort/vilă cu piscină/tonetă/dubă dubioasă nu înseamnă că e mai puțin om decât tine.

Bonus: chiar dacă ne e greu să credem, și funcționarii sunt oameni.

Când cineva vine spre tine să îți vorbească despre o problemă, aceasta nu este o invitație să vorbești despre problemele tale mai mari și mai grave și mai importante. Nu, este o invitație să asculți activ, să îi dai atenție omului respectiv și să participi cu empatie la discuție, nu cu egoism. E mai bine pentru toată lumea să spui “Îmi pare rău că treci prin asta, pot să te ajut cu ceva?” decât să spui “Moaaaa, să vezi, asta-i nimic, stai să îți zic eu ce am pățit!”. Taci și tu odată și ascultă așa cum ai vrea și tu să fii ascultat/ă.

Când prietenul tău beat îți zice să dați niște shot-uri, știu că e greu și asta, dar încearcă, măi, mamă, să îl refuzi. Pentru binele amândurora. Pentru viitorul vostru de azi și mâine.

Când cineva îți spune că nu se simte în stare să iasă/să facă curat/dragoste/teme/mâncare, lasă-l. Știe el mai bine. Sau ea. Dar nu mai mult de două ori pe săptămână. Glumesc. Lasă oamenii în pace să facă ce vor, nu trage de ei.

Dacă tu ești bine merci la volan și afară plouă/ninge sau e frig/caniculă/depresie, lasă naibii claxonul ăla și mai treci și tu cu vederea când pietonii traversează aiurea. Nu o face nimeni ca să te sfideze pe tine, e pur și simplu horror afară. Dă și tu drumul la o manea, la aer cald sau rece și bucură-te că ești la adăpost. Deschide-ți o bere, știi tu cum să faci atmosferă, ți-am văzut pozele de la La Mia Musica.

Asta e cea mai grea: Dacă prietenul/a tău/ta se împacă de o mie de ori cu același huligan/aceeași zdreanță, nu te enerva. Nu o face împotriva ta. O face pentru că nu poate să se desprindă deși chiar vrea asta. Ia-ți niște distanță dacă începi să o iei personal, dar ține minte că frica de singurătate există și e o frică validă – nu poți să convingi rațional pe cineva să nu îi mai fie frică de ceva sau să nu mai simtă ceva pentru cineva. Dacă simte, aia e, prietena ta cea mai bună e cu un prost care semnalizează, iar prietenul tău cel mai bun e cu o parașută isterică. Îi iubești așa cum îi ai că acuma la 30 de ani nu mai ai unde să găsești prieteni noi. Aia e.

PS: Poza e de sus din Los Angeles de unde vă zic eu vouă ce să faceți.

Pentru aberații suplimentare, vă rugăm, apăsați aici sau aici.