O zi din viață – când merg la birou

Mă trezesc de multe ori înainte să îmi sune alarma și stau și o pândesc din dormitorul meu în care e veșnic beznă când vreau eu – de ar reuși obloanele mele să blocheze și zgomotul traficului și vuvuzelele și fluierele polițiștilor care oare poartă iarna izmene când dirijează circulația?

Dar nu o blochează așa că gândurile mele au mereu soundtrackul orașului. Noroc că n-am prea multe gânduri și majoritatea gândurilor mele se gândesc la mâncare.

Îmi petrec cam jumătate de oră în pat pe întuneric cu cățelul care are același orar de somn ca mine, dăm din coadă una la alta în timp ce ne mângâiem cu o mână și cu cealaltă verificăm cu telefonul ce au făcut ceilalți oameni în timp ce noi nu am fost de veghe. Dau niște scrolluri să văd ce au mai făcut cățeii pe Facebook și ce story-uri au mai apărut pe Instagram și gata, cățelul mă îndeamnă să merg să o hrănesc. S-a făcut 8.

Ne ducem în bucătărie, ne cântărim boabele de dietă, mâncăm jumătate din ele acum. De abia aștept să îmi fac ceaiul negru de la Paper and Tea pe care mi l-a prezentat o prietenă și care miroase a flori și mă bucură pe interior de dinainte să fierb apa. Mă activează emoțional mirosurile și îmi pot afecta o bună parte din zi. Și pozitiv și negativ. Așa că încerc să îmi încep zilele cu ceva care miroase frumos ca să îmi fac curaj să ies din casă și să înfrunt lumea asta rea. Glumesc. Sau…

Beau jumătate de litru de apă care mă dezmeticește de tot, mă spăl pe dinți și abia apoi pot să beau și să mănânc. Știu, pe unii îi oripilează să te speli pe dinți și după să mănânci și să bei cafea sau ceai sau Redbull cum am băut cred că mai bine de 10 ani în fiecare dimineață, dar asta e altă poveste. Eu nu pot să funcționez până nu mă spăl pe dinți, nu pot să vorbesc, nu pot să fac nimic, nu pot. Așa, mă spăl pe dinți cu periuța electrică, mă spăl pe față și pe ochi, mă dau cu loțiune tonică de la Clinique, cu serumul concentrat de la Kiehl’s care e o minune pentru tenul meu, cu gelul hidratant și gata, mă duc să îmi fac ceai. Uneori mă mai dau și cu cremă de ochi, dar se întâmplă să mă dau cu prea multă și să îmi intre în ochi pentru că nu sunt foarte deșteaptă și gata, s-a dus totul. Gelul ăla hidratant merge dat și pe pleoape așa că asta e cea mai sigură variantă momentan.

Mă rog, merg și îmi fac ceaiul mult așteptat și îl savorez pe un fotoliu pe care îl am în bucătărie lângă calorifer cu Cara în brațe în timp ce vorbesc cu mama la telefon. Uneori e scurt, alteori stăm câte jumătate de oră la povești după posibilități și subiecte. Dar vorbim în fiecare dimineață. Mai stau o vreme, mă gândesc, mă uit pe geam la oraș, mai arunc un ochi pe social media și merg să spăl și restul corpului. Dar aici nu cred că vreau să vă dau detalii. Sau…

Mă îmbrac repede pentru că toate hainele mele sunt negre și arată la fel, așa că nu are de ce să dureze mult. Mă așez la măsuța de machiaj și încep să îi dau bătaie. Primer, eventual baza iluminatoare pe ici pe colo de la Clarins care miroase a lipgloss-ul ăla de pepene de la Avon de când eram prunci și fondul de ten care mi-a salvat viața, să îi dea Dumnezeu sănătate lui Rihanna! Mă rog, puțin contouring pentru fața mea palidă ca să pară că are și ea niște dimensiune, dar nu prea multă că nu suntem la circ aici, pudră iluminatoare și de aici mergem pe fast forward înainte –  dacă vreți să vă povestesc mai multe despre ce fac eu pe fața mea, o să găsiți voi o metodă de a mă anunța.

Ies cu Cara afară, dăm o tură ca fetele și mă întorc acasă. Îmi pun de mâncare la mine sau mă hotărăsc ce voi mânca în ziua aia și de unde, mă parfumez cu sau cu, îmi fac ghiozdănelul și plec. Conduc până la muncă pe drumul mai lung pentru că îmi place mai mult pe acolo, eventual mă opresc înainte să ajung la birou să îmi iau o cafea.

La birou le aduc mereu colegilor mâncare – de regulă trimisă de mama, dar nu numai. Ulii ăștia mănâncă tot ce le las pe bar, ba chiar îmi mănâncă și mâncarea mea dacă o las nesupravegheată, norocul lor că eu nu reacționez ca Ross. Cel mai mult o hrănesc pe colega mea de bancă, Julie, cea care m-a adus la acest loc de muncă minunat. Aș face de mâncare pentru toți colegii, dar încă nu știu exact ce le place să mănânce, încă testez, observ, încerc. Julie e în viața mea de vreo 14 ani și știu tot ce mănâncă, respiră, gândește și ajută și faptul că suntem amândouă vegetariene și ne plac lucruri similare. Îmi place să hrănesc oamenii pentru că pe mine mâncarea mă face fericită și cred că e important să îți hrănești corpul cum se cuvine și cum merită.

Azi, par example, le-am adus colegilor o pungă mare de semințe și crănțăne în spatele meu de zor, ce enervanți, trebuia să mă gândesc ca așa va fi. Dar nu m-am gândit, de ce să mă gândesc?

Râd, scriu, gândesc, râd, râd, râd, mănânc, mănânc, mănânc și mă duc acasă. Stau cam jumătate de oră în trafic, iar când mă blochez pe Calea Floreasca o sun pe mama care îmi răspunde cu “Ești pe Floreasca?”.

Din fericire, găsesc loc de parcare cam din prima, dar se întâmplă să mă mai și învârt ca o găină dezorientată. Mă rog, să zicem că am găsit loc de parcare, urc la câinele meu. Uneori iau și câinele la muncă, cum am făcut azi de doarme de zor sub biroul meu și se trezește doar când e nevoie să latre la lift. Așa, hrănesc câinele, scot, plimb, mângâi, mă întorc. Am nevoie să mă demachiez cum mă liniștesc pentru că nu mai suport să stau cu machiaj pe moacă. Mă demachiez cu demachiantul ăsta care e foarte blând cu pielea mea. Apoi iar cu loțiune tonică, iar cu concentratul-minune de la Kiehl’s și gelul hidratant sau altă cremă hidratantă, depinde cum am chef.

Acum e iarnă și hibernez, dar vara se întâmplă să ies și în timpul săptămânii să beau băuturi și să mănânc mâncăruri, dar deocamdată nu e cazul. Mă uit la seriale, documentare despre mountaineering și filme, mănânc porcării și mă culc. Chiar înainte să dau stingerea, mă frec cu acest serum care e făcut din uleiuri esențiale și magie, miroase preponderent a lavandă și mă super relaxează. Mai ales dacă în timpul ăsta ascult și niște muzică de meditație, dar nu meditez la nimic. Sau poate meditez, dar nu îmi dau eu seama.

Ce viață plictisitoare pare că am, dar eu chiar sunt fericită așa cu mine. Există evident zile în care fac și alte lucruri, dar cam asta e baza pe care îmi trăiesc eu viața.

Dacă o să am chef, o să fac o mică serie de zile specifice sau momente specifice, poate despre cum îmi petrec zilele de weekend, zile când călătoresc, onomastice, cumetrii și alte aberații sociale. Vedem, vorbim.

Până una alta, știți voi, profil sau pagină. Weekend plăcut!

PS: Poza nu are legătură cu postul ăsta, e din Sydney, dar a fost o cină și o seară care mi-a plăcut mult așa că am pus-o să o vedeți și voi.