Ba da, și câinele meu, dar asta este altă poveste.
Story time:
Se făcea că aseară mi-a fost super mega foame și mi-am făcut toate prostiile de mâncare. Cartofi prăjiți cu telemea cu ou ochi cu cașcaval pane cu sos picant din ăla penal de la Mega care e ca ăla penal de la Dristeor și, pentru că îmi pasă de sănătatea mea, o sălățică verde cu lămâie și ulei de măsline.
Pentru că sunt o apucată, merg prin casă cu viteza luminii difuze și mă grăbeam cu cele două farfurii în mâini să mă arunc în pat și să mă trântesc forever la The Newsroom care e noua mea obsesie TV. Cara pe lângă picioarele mele, poate-poate îmi scapă vreun cartofior pe jos, eu agitată, merg, merg, merg și poc – m-am lovit cu piciorușul de piciorul patului, am urlat, am țopăit într-un picior, Cara s-a urcat în pat, eu nu aveam unde să las farfuriile ca să pot să scheaun liniștită, m-am pus pe jos, am lăsat farfuriile pe undeva, mi-am mângâiat piciorul scheunând în continuare. Măi-măi, au, măi-măi, au, au, au. Măi-măi.
Am uitat repede de acest eveniment traumatic, am mâncat absolut tot pentru că nu am limite, m-am uitat, m-am spălat, m-am dat cu creme, m-am culcat.
De dimineață, m-am așezat ritualic pe fotoliul pe care îmi beau ceaiul și am zis să văd ce mai face Gică – degetul mijlociu de la piciorul drept. Gică, săracul se făcuse movuliu la vârf și roșu unde se îndoia în trecut că acum nu prea le mai avea cu îndoitul. Mi-am scos șoseta de pe celălalt picior ca să văd cam cum ar trebui să se îndoaie degetele mele. Era o diferență cam mare, m-am gândit că aoleu l-am rupt pe Gică, m-a luat cu călduri și anxietate, vai de mine, ce mă fac, nu se poate. E prea frig afară ca să îmi rup degetele de la picioare, măcar dacă erau ălea de la mâini că în sandale chiar nu pot să umblu acum!
Am zis că nu are cum să fie rupt Gică, m-am plimbat șchiopătând prin casă și am zis că hai totuși să îi trimit poză și surorii mele care mereu zice că nu am nimic pentru că niciodată nu am nimic (mai puțin atunci când am avut dizenterie și mi-a zis să merg la spital și m-am speriat doar pentru că ea nu îmi zice niciodată să merg la spital că n-are de ce). Ea a zis că:
După care m-a apucat un bocit de mama focului, mergeam șchiopătând prin casă și plângeam și râdeam și mă gândeam că fix ieri vorbeam cu colegii că nu am avut niciodată nimic rupt în afară de blugi și un coleg ne-a arătat cicatricea lui de la operația în care i-au băgat o tijă în mână:
- Dar de cât timp ai tija?
- Deee… în ce dată suntem azi?
- 28 Februarie…
- Mâine fac 20 de ani!
- La mulți ani, I guess…
Am cobit și eu și colega mea, am scos repede telefonul și i-am scris să aibă grijă că și ea a zis ieri că e intactă și uite eu ce am pățit, vezi pe unde mergi!
Am decis că nu e rupt, dar l-am anunțat totuși pe tatăl meu că sunt proastă și nu mă uit pe unde merg și să stea în stand-by azi că poate trebuie să mă ducă la spital, iar el a zis că e ok că mai am 9 degete. Mama mi-a răspuns la problemă cu un sad face 😢.
M-am dus la birou șontâc-șontâc, dar vitează, le-am povestit colegilor, evident, dacă te lovești trebuie să știe toată lumea. M-am mai dus din când în când la baie să verific ce face Gică al meu, Gică se făcea din ce în ce mai albastru și vânătaia începea să se extindă și pe labă (scuze), mă întorceam ușor verde la față de fiecare dată, până am hotărât că e momentul să elucidez misterul și să mă duc la spital!
Am căutat pe Google urgențe ortopedie, Google a zis că aș putea să merg la Ponderas, l-am anunțat pe tatăl meu că trebuie să vină să mă salveze, a venit, m-a dus, a fost surprins că în spital nu ai voie să intri cu cățelul, la recepție ne-a spus că ar trebui să așteptăm o oră așa că tatăl meu a hotărât că pot să aștept și singură și s-a dus în treburile lui de adult.
I got this.
Mă rog, n-am așteptat o oră, am șchiopătat până la un pat după vreo jumătate de oră în care le-am povestit prietenilor pe messenger ce întâmplare extraordinară trăiesc, l-am arătat pe Gică, domnul doctor l-a prins puțin de talie și a zis că e posibil să fie fisurat așa că am decis să mi se facă rău din nou și să încep să tremur iar pentru că sunt o femeie isterică cu probleme cu nervii.
M-a trimis la radiografie, am mers, i-am explicat asistentei de la radiologie ce am pățit, a râs de mine ca orice om normal la cap, m-am întins pe masa aia în tot felul de ipostaze sexy ca să iasă bine Gică în poze și m-am dus să aștept rezultatul. Mi se făcea din ce în ce mai rău, m-a luat cu amețeleă pentru că nu am alte probleme în viață, mi-era cald.
A venit dom doctor să mă culeagă, a zis că nu pare rupt, e doar foarte lovit și mi-a dat indicații să nu mai merg ca o disperată prin casă, i-am zis că mi-era foame, a zis că și lui îi e foame, s-a uitat la un pat, a zis că speră să nu se lovească și el, să pun gheață, să iau pastile, să îmi pun o talonetă, am zis că nu știu ce e aia, a râs, în continuare nu știu ce e pentru că nu mi-a explicat, ia să caut pe internet, ah, iată ce e, da, are sens, dar n-am talonetă, să stau cu cracii în sus în pat, asta pot să fac că aici am experiență, să îl leg pe Gică de fra’su mai sănătos de lângă să se ajute la bine și la rău și mi-a zis să merg la ortopedie după o săptămână.
Am plecat de la spital cu Uber că nu mai era nevoie să fiu escortată din moment ce aveam toate cele 20 de degete pe care mi le-a dat Dumnezeu, am venit acasă și acum nu mai am nimic interesant de povestit pentru că nu mi-am rupt nimic. Of. Dar dacă mi-l rupeam pe Gică, puneam de o poveste foarte amuzantă. Păcat.
Ce viață plictisitoare!
Acum, nu o să vă pun poză cu degetele mele de la picioare că nu ne cunoaștem atât de bine și mi-e că o să ziceți că sunt toate anapoda. Mai bine păstrăm misterul. Dar vă pun o radiografie care e varianta safer for work. Apropo, sârmulițele care se văd sunt de la pedichiura mea din iad pe care încă trebuie să o fac, scopul lor este să îndrepte unghia și să scoată un colț care e încarnat. Îl rezolvă forever fără să fie nevoie de intervenție chirurgicală. Eu merg aici, dar pe mine mă doare rău. Ce-i drept, am orteza respectivă (așa se numește, cică!) de câteva luni și mă doare din ce în ce mai puțin. Mai am puțin și iese de tot colțul ăla și momentan mă doare tot timpul, nu doar când mă chinuie la pedichiură. Mă rog, sper că nu v-am descurajat, dacă vreți mai multe informații, mă găsiți voi pe undeva să mi le cereți. Nu se ocupă doar de unghii încarnate, ci cam de orice problemă legată de unghii așa că nu mai amâna dacă ai vreo problemă. Și unghiile de la picioare trebuie să fie sănătoase și frumoase!
Cât despre mâncarea mea de românaș, iat-o aici, pentru asta mi-am riscat eu viața (și mi-aș mai risca-o odată, a fost fix ce îmi trebuia aseară):
Mi-a zis el să pun gheață, dar am zis că din moment ce picioarele mele sunt veșnic bocnă pentru că sunt zgârcită cu circulația nu prea are sens. Poate o să scot puțin piciorul pe geam dacă e.
Le-am legat împreună și, acum că se au ca frații, merg un pic mai non-șontâc. Probabil ajută și faptul că acum știu sigur că nu e rupt și am mai mult curaj să pășesc în viață cu dreptul înainte.
Nu vă scriu aici ce tratament mi-a dat ca să nu vă inspir. Dacă aveți nevoie de tratament, consultați medicul dumneavoastră.
Extra fun:
Nu pot să cred cât am scris despre un deget lovit. Îmi pare rău!