Cum să te citești pe tine

Poți să extragi informații din absolut orice comportament, mai ales comportament pe care îl faci tu. Ce faci tu este cel mai ușor de interpretat pentru tine pentru că tu știi tot adevărul despre tine. Mă rog, aproape tot. Cu interpretările subiective de rigoare.

Dar poți să interpretezi tot ce faci pentru a afla ce se întâmplă cu tine. Auto-conștientizare constantă.

Am lăsat rufele să se adune până am ajuns la chiloții ăia pe care nu prea aș mai vrea să îi port. Asta înseamnă ceva. Sunt obosită, sunt demotivată, sunt preocupată de altceva, mă doare, mă chinuie, mă lasă rece. Există un motiv pentru care am ajuns în stadiul ăsta să umblu cu chiloții rupți și șosetele ălea tocite, care este? Numai eu știu.

M-am încordat toată când m-a atins omul ăsta pe care îl știu, înseamnă că nu mă simt confortabil să mă atingă. De ce nu? Poate m-a deranjat ceva la el de curând sau poate încă nu suntem așa apropiați cum crede el. Poate. Sau poate nu avem aceeași atitudine față de oamenii cu care interacționăm și, de fapt, totul e ok între noi, doar că el e mai atingos și eu sunt mai sălbatică. Dar amândoi suntem ok, trebuie doar să știm unde ne situăm în această ipostază socială. Că dacă eu ajung să dau vina pe el că stau eu încordată când de fapt nu e vina nimănui că eu nu mă descurc cu contactul fizic eu o să fug de el ca o fraieră oarbă, el nu o să știe de ce și uite așa pierdem amândoi niște experiențe de viață.

Dacă am lăsat bucătăria plină de vase când eu de regulă nu suport să se adune vase înseamnă ceva.

Dacă m-am așezat mai aproape de cineva în mod intenționat înseamnă că ori există o apropiere între noi ori îmi doresc o apropiere. Mai ales dacă găsesc mereu motive să îl ating ori cu mâinile ori cu picioarele ori cu capul ori cu umerii. Ceva vreau, e clar. Poate caut o legătură intimă, poate caut protecție, poate doar caut prietenie. Eu știu. Undeva în interiorul meu, mai adânc sau mai la suprafață, știu.

Dacă nu am putut să mănânc toată ziua probabil înseamnă că am impresia că nu dețin controlul asupra… ceva și controlez cantitatea de mâncare pe care o mănânc ca să restabilesc presupusul echilibru din viața mea. Ceva îmi dă anxietate, clar. Iar eu sunt șefa la frigiderul meu dacă nu pot fi șefa la ce mă panichează.

Dacă dintre toți din grup, eu rețin cel mai bine ce zice X pentru că am fost atentă cel mai tare la ce zice X înseamnă că X e important pentru mine. De ce e important și în ce fel e important numai eu știu. Și poate prietena mea cea mai bună.

Dacă mă preocupă mai tare cum arăt acum înseamnă că trec prin niște îndoieli în ceea ce privește încrederea mea în mine sau poate înseamnă că am descoperit un bagaj prăfuit în care mi-am îndesat toată creativitatea și acum o scot și o etalez pe toți pereții pe care îi găsesc. Who knows?

Dacă îmi rup pielițele din jurul unghiilor (de la mâini, sper) înseamnă că cel mai probabil ce se întâmplă în momentul ăla în jurul meu sau în capul meu îmi dă anxietate. La fel și dacă încep să mă joc cu părul meu. Mă mângâi sau mă rănesc ca să îmi treacă anxietatea – mereu.

Dacă îmi injectez mult acid hialuronic în buze și eu zic că încă am buzele mici, deși toți din jurul meu îmi spun să mă opresc că e prea mult, înseamnă că nu vedem același lucru când ne uităm la mine. De ce nu vedem același lucru? Răspunsul este în mine. Poate buzele mele sunt de fapt o metaforă sau proiectez asupra lor ceva. Nu e niciodată doar despre buze sau sâni sau riduri sau fuste scurte sau tocuri sau extensii sau unghii. E mai mult de atât. Mereu.

Dacă nu am energie să îmi scot câinele sau să fac altceva care în mod normal îmi face mare plăcere înseamnă că ceva în viața mea nu merge prea bine în momentul ăla.

Și, ca sa nu mai bat câmpii acum că mi-am descărcat puțin creierul și pot să mă duc la somn, dacă se schimbă vreun micro-comportament sau un comportament de mărime medie sau vreun macro-comportament înseamnă că ceva l-a generat. Tot ce facem are o cauză și un sens, înțelegerea ține strict de cât de introspectivi reușim să fim.

Asta se aplică și când citim comportamentul altora – tot ceea ce observăm la ei are o semnificație. Însă putem foarte frecvent să greșim în interpretare dacă scopul nostru este acela de a găsi comportamentele care să ne confirme teoriile sau dorințele – cu cât reușim să plecăm de la comportament și să mergem către semnificație mai mult decât invers, cu atât șansa noastră de a obține informații adevărate despre viața internă a persoanei din fața noastră este mai mare. Mamă, ce frază complicată am făcut acum după ora mea de culcare. Ok, să mai încerc o dată. Informațiile adevărate le obținem dacă plecăm de la comportament și încercăm să înțelegem ce înseamnă acesta, nu dacă avem o teorie și căutăm doar comportamentele care ne confirmă teoria. Da, parcă e un pic mai bine.

V-am lăsat o poză cu mine cu părul îndreptat și cărare pe mijloc pentru că sunt prea obosită să vin cu altă idee. Asta e. În niciun caz nu arăt așa acum!

În rest, mă găsiți pe profil sau pe pagină.