Mi-am dat demisia… iar!

V-a fost dor de Oana cea șomeră?? Ei bine, s-a întors!

Mi-am dat demisia cu dificultate deoarece îmi plăcea locul în care lucram… de fapt, îmi plăceau oamenii cu care lucram, însă am nevoie să fac ceva pentru viitorul meu. Fie vorba între noi și restul internetului, mă cam macină gândul că am 29 de ani și încă nu m-am făcut om mare, nu am stabilitatea financiară pe care credeam că o voi avea la această glorioasă vârstă și nu am un viitor profesional prea strălucit.

De fapt, acum am – pentru prima oară în viața mea am încredere în cariera mea și am speranța că în sfârșit sunt în stare să fac ceva. Nici masterele mele, nici delegațiile mele militare și polițiste și ce am mai făcut eu atipic în viață nu mi-au dat încrederea pe care am prins-o în spatele mașinii de cusut. Așa că am decis că trebuie să iau sentimentul pe care îl am când cos și să îl transform în ceva măreț. Sau, mă rog, ceva care plătește facturile și Uber Eats-ul.

Am crezut că scrisul va fi dragostea vieții mele pentru că credeam că doar asta știu să fac în afară de trafic de persoane și școală, însă de când am început să cos am constatat că scrisul nu îmi dă aceeași plăcere. Adică, nu, ce vreau să zic eu este că îmi place foarte mult să scriu și scrisul meu face parte din viața mea în permanență, însă nu mai pot să încerc să îl transform în carieră. Scrisul e o evadare și metoda prin care mă relaxez și aș vrea să rămână așa. Creez constant mici texte în capul meu deși foarte puține din ele văd într-adevăr lumina tastaturii și jonglez cu cuvinte și îmi imaginez cum aș povesti ceea ce mi se întâmplă și mă alină mereu formulările pe care le găsesc. Dar asta este foarte diferit de job-ul de copywriter pe care l-am avut până de curând. Să fii copywriter e altă mâncare de pește, iar eu nu mănânc pește.

Acum, să vă zic care e planul, așa foarte pe scurt pentru că aș vrea să mai păstrăm niște mister între noi.

După cum am tot cârâit aici, m-am apucat de cusut singură. Am învățat intuitiv, din cărți, din articole și de pe sfântul YouTube. Ce a ieșit din asta, ați văzut și voi. Am primit foarte multe încurajări din foarte multe părți neașteptate și asta a contribuit considerabil la motivația mea. Însă, de ceva timp simt că stagnez pentru că nu mai știu ce să învăț singură și cum și am nevoie să interacționez cu cineva care cunoaște această meserie care să mă învețe tehnici și care să îmi și evalueze munca – oricât aș vorbi eu cu laptopul meu, YouTube-ul chiar nu îți răspunde înapoi. Credeți-mă!

Așa că am decis să mă îmbarc într-un curs de croitorie (iar școală?!), asta nu înainte de a mă îmbarca puțin în niște avioane și niște trenuri care să mă deconecteze de la ultimele luni pe care le-am trăit și care nu au fost neapărat cele mai reușite psihic și medical vorbind și care să mă conecteze cu două prietene foarte apropiate și un oraș în care mă regăsesc mereu. Mă rog, rămâneți aproape și o să înțelegeți.

Voiam doar să vă zic că am un plan de business ceea ce nu credeam că voi avea vreodată, am încredere în mâinile și creierul meu ceea ce, din nou, nu îmi imaginam că voi avea vreodată și sunt optimistă. Poate și pentru că a venit primăvara și m-am trezit un pic la viață. Și încep să mă părăsească și problemele medicale cu care m-am confruntat în ultimele două luni. Vârsta!

O să îmi fie dor de colegii mei și o să îmi fie dor să am colegi, însă partea bună este că pot să merg acolo oricând în vizită, mai ales dacă le aduc și mâncare, iar partea și mai bună este că relația noastră de colegialitate s-a transformat într-o relație de prietenie, iar când o să fiu gata de lansare în lumea reală, vom putea deveni și colaboratori.

Le rămân veșnic recunoscătoare pentru că dacă nu ajungeam să fiu copywriter, nu ajungeam nici să mă gândesc serios la creativitatea care zace în mine și pe care doream să mi-o explorez și în mod clar nu ajungeam să pun mâna pe mașina de cusut și să ajung în acest punct. De la scris la cusut drumul e mult mai scurt decât m-aș fi gândit. Nu că m-aș fi gândit eu vreodată la asta!

Vă urez o săptămână minunată acum că la mine toate zilele săptămânii arată din nou la fel!



În rest, pe mine mă găsiți pe profil sau pe pagină.

Ah, și pe Instagram drept @oana.teodora!

Advertisements

3 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s