Despre cum arăt

Realitatea este că aud frecvent comentarii despre cum arăt – sunt comentarii pozitive, în mare parte, despre ce interesantă sunt, ce frumoasă, ce albă, ce păr, ce ochi, ce buze, ce trăsături atipice, ce specială, însă multe dintre aceste comentarii mi se par minciuni. Minciuni pentru că eu nu văd în oglindă ce văd alții.

Adică, pe de-o parte, trăiesc sigură pe mine și am zile în care chiar cred că sunt frumoasă, dar am și multe zile în care nu sunt deloc cum îmi doresc și aș vrea să mă închid în dormitor cu Netflix și să nu mă văd nici fugitiv în oglinda de pe hol. Mă demoralizez singură și mă sabotez și îmi spun tot ce nu aș vrea să aud de la alții și visez la tot ce ar trebui să schimb la mine ca să fiu în sfârșit și eu frumoasă. Ca altele. Ca altele care probabil se simt și ele ca mine.

Problema nu e afară, normal, e în mine – părerea despre fizicul meu oglindește perfect nesiguranțele cu care trăiesc și la care lucrez – sincer, aș vrea să lucrez la asta într-un ritm mai alert ca să ajung la presupusa destinație mai repede, dar adevărul este că lucrurile acestea au nevoie de timp pentru a se consolida. N-am cum să grăbesc nimic, încrederea în tine nu are buton de fast forward. Fir-ar să fie.

Acum vreo 5 ani mi-am injectat buzele. Mi-am pus mai puțin de o fiolă de acid hialuronic pe contur pentru că mi se părea că nu am buzele suficient de mari. Din fericire, medicul care m-a injectat a refuzat să îmi pună mai mult Îți pun doar ca să îți faci damblaua și să te simți tu mai bine cu tine, dar nu ai nevoie, ai buze frumoase. Între timp, acidul acela s-a absorbit și buzele mele au revenit la dimensiunea lor naturală.

Deși rațional știu că nu mai vreau să mă injectez pentru că nu mai rezonez cu acel aspect al buzelor mărite, încă am zile în care mă întreb Oare nu am buzele prea subțiri? Dacă ai văzut vreodată vreo poză cu mine, îți dai seama că e absurd, am buze destule, îndoielile mele despre mine vin dintr-un întuneric intern.

Dansez constant între sunt suficientă și se poate mai mult.

Mi-am tuns și vopsit părul în toate culorile care mi-au venit în cap pentru că mereu aveam o imagine la care încercam să ajung – acum, de exemplu, sunt în faza în care cred că dacă voi avea în sfârșit și eu părul lung o să fiu ok cu mine. Tare frică îmi e că nu o să fie așa. Sau poate o să fie așa, chiar am păr frumos și sănătos acum pentru care nu mai trebuie să depun niciun efort. Dar sigur o să găsesc eu alte nemulțumiri odată ce voi ajunge acolo.

Am din ce în ce mai multe zile în care mă simt bine cu mine și cu oglinda mea și mă apreciez singură Ia uite ce bine arăt eu azi, dar asta nu înseamnă că zilele opuse nu continuă să reapară. Și când te gândești că aud atât de des de la oameni că și-ar dori să fie ca mine. De ce?!

Am fost anorexică în adevăratul sens al tulburării și încă mă chinuie reminescențe de anorexie, mai ales când îmi imaginez că cineva ar putea să mă respingă. Nu mă mai înfometez, dar mă cântăresc – cu cât sunt mai nefericită, cu atât mă cântăresc mai des. Cu cât sunt mai nemulțumită de mine și viața mea, cu atât limitez mai mult cantitatea de mâncare pe care o mănânc. Ca și când lucrurile ar putea să meargă prost pentru că sunt eu “grasă”. Ah, nu pot cu cuvântul ăsta.

Mă acopăr în haine, multe haine, largi și negre, multe haine pentru că eu nu văd ce văd alții. Mă acopăr pentru că în loc să mă bucur de corpul meu relativ sănătos, eu îi văd defectele. Ce nerecunoscătoare!

În unele zile mă acopăr mai mult, în altele mai puțin în funcție de cum mă simt în interior, nu de cum arăt eu de fapt. Sunt mai multe părți ale corpului meu care nu îmi plac decât cele care îmi plac, însă eu chiar nu vreau să îmi trăiesc toată viața așa.

Astfel, în loc să mă chinui să le schimb, mă chinui să le identific, să le accept ca apoi să ajung să le iubesc și să am grijă de ele. În loc să mă îmbolnăvesc sau să mă re-construiesc artificial, prefer să discut singură în casă cu mine până ajungem la un consens – ești suficientă.

Așa că, dacă te-ai uitat vreodată la o poză cu mine în care ți se părea că am mai multă încredere în mine decât ai tu în tine, află că lucrurile nu stau mereu așa.

Șocant, știu!



În rest, pe mine mă găsiți pe profil sau pe pagină.

Ah, și pe Instagram drept @oana.teodora!



Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s