Despre shopping

Nu am nevoie de lucrurile de care am nevoie. Mereu am câte ceva pe listă – după ce o să cumpăr asta nu o să mai am nevoie de nimic pentru 3 secunde, apoi voi găsi din nou ceva care îmi lipsește și fără de care viața mea nu poate fi completă. Și tot așa, la nesfârșit. Până când?

Ba îmi trebuie adidași noi, ba mi s-a stricat boxa, ba aș vrea o cuvertură nouă pentru culcușul din bucătărie, ba o cremă nouă, ba niște perne, ba pahare, ba o măsuță, ba un palton cu glugă. Firește, de unele lucruri chiar avem nevoie, dar de majoritatea evident că nu.

Problema este că până nu cumpăr ce e pe lista mea nu reușesc să scap de tensiunea creată de această falsă lipsă, apoi când scap de tensiune, mă încearcă pentru puțin timp o împlinire iluzorie și apoi revin la stadiul meu normal de nemulțumită perpetuă.

Fac un efort conștient să cumpăr din ce în ce mai puțin și să mă axez pe lucruri care chiar îmi folosesc și care chiar au un scop real în viața mea. Bine, cumpăr mai puține haine și din cauză că acum pot să le fac singură și oricum nu mai ies atât de des din casă, mai mult port pijamale, fie vorba între noi. Sau haine de plimbat cățelul și de mers la Carrefour. Adevărata mea pasiune era încălțămintea pe care nu mai am unde să o depozitez și din care port câteva perechi vai steaua lor. Ah, dar mi-ar plăcea niște ciocate noi. Deși am unele superbe de la AllSaints. Oare pot să trăiesc doar cu ele și cu restul zecilor perechi de pantofi pe care le am??

Aș vrea să trăiesc mai responsabil nu pentru că sunt eu vreo activistă înrăită, ci mai mult pentru că nu mai vreau să visez la lucruri materiale cu termen de fericire scurt. Vreau fericiri care durează și care mi se imprimă pe suflet. Nu țin minte să îmi fi rămas imprimată pe suflet vreo pereche de pantaloni de care nu aveam nevoie sau vreo pernă decorativă nouă. Desigur, am și experiențe de shopping pe care mi le amintesc cu drag, dar nu doar datorită obiectelor în sine și am și lucruri materiale la care țin pentru că ele reprezintă ceva pentru mine.

Există și obiecte a căror utilitate ne aduce fericire, dar cele mai multe obiecte pe care le cumpărăm sunt doar niște prostii pe care ni le dorim doar pentru că am crescut cu acest sistem al recompenselor. Când mă simt nefericită, merg și îmi iau repede ceva nou și asociez această experiență cu fericirea – dar rar este aceasta fericire reală. Ne păcălim pentru că nu vrem să rezolvăm adevărata problemă pe care o avem în acel moment.

Nu există paltoane, cuverturi, eșarfe sau ochelari de soare care să îmi acopere mie nefericirile. Sper să bag asta la cap.

În rest, pe mine mă găsiți pe profil sau pe pagină.

Ah, și pe Instagram drept @oana.teodora!

Advertisements

2 Comments

  1. Cel mai bine am înțeles asta, când a fost să-mi fac bagajul de plecare. Veneam aici, la muncă într-o altă țară și a trebuit să mă gândesc foarte serios la lucrurile de care am nevoie cu adevărat. Hm! Au încăput toate într-o valiză… Când o să mă întorc acasă, voi face din nou aceeași triere.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s