Personaje

Creez în capul meu aceste personaje fictive bazate pe persoane reale, dar cât se poate de fictive și le atribui lor tot ce găsesc mai bun în mine, le dau lor tot și îmi fur mie doar poate-poate reușesc să le ofer viață. Mă macin în aceste capodopere solitare în speranța că de data aceasta ceea ce trăiesc eu în sinea mea va prinde aripi și și le va împreuna în jurul meu și mă va strânge tare-tare ca să știu și eu pentru prima oară că nu sunt singură pe pământ.

Mă trezesc din când în când din propria-mi visare și deschid ochii și le văd cu adevărat, dar îi închid la loc și mă întorc la firul meu narativ că deși mi-e rău, îmi e mai bine acolo. Nu vreau să dau ochii cu realitatea pentru că, sincer, eu nu știu ce o să fac cu ea după o viață trăită în întunericul propriilor mele creații obsesive. Deși mi-e rău, mi-e bine aici pentru că aici știu tot, pe când în viața reală nu știu nimic.

Apoi, pe măsură ce încep să consum un personaj, pășesc afară și îl văd așa cum e el – nu are nicio treabă cu tot ce am clădit eu, evident. Of. Mă despart greu și chiar o trăiesc ca pe o rupere. De fapt, asta și e – rup o părticică din mine în care am investit enorm și degeaba. Când încep să îi văd așa cum sunt până și vocea li se schimbă. Fizicul, amintirile mele, felul în care se mișcă – totul e altfel într-un mod care mă pierde, mă dezgustă și mă face să plec deși trebuia să fac asta de la prima neglijare.

Am decis când eram foarte mică și foarte îndrăgostită de un astfel de personaj că lumea mea internă îmi va fi suficientă pentru că lumea externă mă doare. M-am format, practic, în acest om care trăiește cea mai mare parte a vieții treze în capul lui. Mai ies din când în când, mai scot nasul afară, însă mereu ajung aici în povestea mea pe care o scriu doar eu. Nu e sănătos și sunt fericită doar când reușesc să scap de aici, dar cu toate astea mă întorc mereu. Acest sindrom Stockholm auto-generat.

Aș vrea să plec. Să mă ia cineva de mână și să mă ducă de aici. Aș vrea, de fapt, să mă iau eu de mână și să mă duc de aici.